Descriere

Sturionii (familia Acipenseridae), originari din bazinele fluviale ale Europei, Asiei și Americii de Nord, sunt o familie de specii apreciate pentru carnea și caviarul lor (icre negre). Acestea trăiesc în general în mările și oceanele emisferei nordice, iar la atingerea maturității sexuale migrează în fluvii şi râuri unde-şi depun icrele. Puii cresc o perioadă în apă dulce, după care migrează înapoi în mare, unde-şi desăvârşesc creşterea. Există şi câteva specii care trăiesc doar în apă dulce (de exemplu cega). Din cauza pescuitului excesiv şi a alterării habitatelor, prin îndiguirea şi bararea fluviilor, majoritatea speciilor de sturioni sunt ameninţate cu dispariţia sau în pericol iminent de extincţie.

Datorită cererii mari și a pescuitului excesiv, unele specii de sturion sunt acum protejate, iar acvacultura a devenit o alternativă importantă pentru conservarea populațiilor sălbatice. De exemplu, în România pescuitul comercial al sturionilor în Dunăre şi Marea Neagră este interzis din anul 2006.

Sturionii sunt adesea crescuți în acvacultură, în heleştee, viviere dar în special în sisteme RAS, datorită cerințelor specifice de mediu și nutrienți. Sturionii se cresc fie pentru repopularea apelor naturale, fie pentru producţia de carne şi caviar. În Europa, cele mai crescute specii de sturioni în acvacultură sunt sturionul siberian (Acipenser baeri), nisetrul (Acipenser guldenstaedtii) şi morunul(Huso huso) sau cega (Acipenser ruthenus).

Aceste specii au o rată de creștere moderată, iar maturizarea sexuală poate dura între 6 şi 15-20 de ani, în funcție de specie. Sturionii tolerează o gamă largă de condiții de temperatură, însă domeniul optim pentru acvacultură este între 12°C și 20°C. Pe lângă carne, care este foarte căutată pe piață, sturionul este cunoscut în special pentru producția de caviar, un produs de lux. Este vândut atât ca pește de consum, cât și sub formă de caviar, care poate ajunge la prețuri foarte ridicate, în funcție de calitate și specia de sturion.